So far I seem to be updating this blog on a yearly basis. Just feeling like adding more stuff, so here are a few more sketches:
I’ll be adding them to the art section when the mood for order and stability arises. In the meanwhile, enjoy, and don’t leave the water running when you go for a walk.
Switching to English on a whim, just like updating my art section on a similar whim out of the searing blue. Call it destiny, circumstance, sheer drunken madness or zen metaphor, but English is just too aggressively vast and, as the saying goes, as pure as “a cribhouse whore. […] on occasion, English has pursued other languages down alleyways to beat them unconscious and rifle their pockets for new vocabulary.” (James D. Nicoll – this roleplaying store owner I’ve just found on the Internet).
Attention, Wall of Text.
So I’m back, ready the fanfares, open the canisters, unleash the feast, start the blogging.
If you’d please notice the title, the latest stuff is an art update. Just click the My Art section and you’ll be redirected to the proper page, thank you for browsing. I’m somewhat underwhelmed by my progress during my time off-blogging, but what can you do. Got a new tablet, a new PC, set up the scene for an art frenzy, ended up watching Game of Thrones and sketching a Bounty Hunter in Painter – not exactly the ideal I’ve been aiming for, but I’ll just call them baby steps. Anyway, I’m quite proud of my sketching skills, and WordPress has this neat cool feature which allows me to caption my images (yay!) so I can boast in my gallery (yay!!) of every new art skill I’ve developed (yay!!!). Most have been done in Photoshop, while pondering the fact that contrast is everything. But we’ll deal with contrast in a later post (because, why not, I can write an article on contrast, sure I can).
Now, back to our current sudden schedule, I’ve been following these sites. Note: if you’re not interested in concept art, Photoshopping and/or various pretty pictures on the Internet, please stop reading.
1. conceptartworld.com – the place for concept inspiration and quite a bundle of pretty pictures.
2. www.ctrlpaint.com – time-oriented brilliant art tutorials. Enjoyed every minute of discussions about shaping, sketching, and otherwise making things look cool.
3. creativemonkeyz.com – not really a new thing in Romanian trends, Creative Monkeys has a lot more to offer than the Robotzi or MiEZ series. They include a wide array of artistic displays, gathered from all the corners of the web. A source of inspiration like no other.
4.www.creaturespot.com – at times amateurish, at times professional, this site offers another storm of inspirational images. Get ready for some weird stuff, however, as the lifeforms therein tend to surpass certain boundaries you didn’t know were there.
5. conceptships.blogspot.ro – someone’s space, somebody’s frontier. These guys don’t really care about text, they just blast you with a starload of images. Inspiration for those with a technical orientation, or those who appreciate science-fiction landscapes. I, for one, find them brilliant. Included are some of the finest works of late Ralph McQuarrie.
You are now past the wall of text. Congrats.
Cheers oh ye faithful readers and spambots, I hope I’m not here for a short while.
M-am hotărât deunăzi să-mi mai scanez din schiţe, ca să vedeţi ce se întâmplă când mă plictisesc şi am un pix la îndemână. All hell breaks loose!
Sunt în special mândru de căsuţe, pentru că de obicei nu mă pricep la manifestări arhitectonice, şi probabil că le voi colora cândva. Ca şi mâzgălituri funcţionează destul de bine. Sunt destul de vechi, cam de trei-patru luni, dar mi-au plăcut.
[Un articolaş mai vechi care n-a ajuns postat nicăieri, aşa că îl pun aici, pentru toţi care apreciază filmele SF de la mijlocul secolului trecut.]
The Fly (1958)
Transformarea lui Jeff Goldblum în muscă va rămâne pentru mine una dintre cele mai reuşite manifestări horror – însă varianta lui David Croneberg se îndepărtează de miezul science-fiction al poveştii originale, filmate în 1958, cu Al Hedison în rolul cercetătorului în cauză. Am încercat de trei ori să văd The Fly (1958), şi s-a dovedit genul de film pe care nu-l pot urmări dacă sunt întrerupt – însă odată dus până la capăt, l-am alăturat unor filme remarcabile ale perioadei precum Invasion of the Body Snatchers (1956) sau The Day the Earth Stood Still (1951). Experienţa unui SF în anii ’50 este fundamental diferită de anii ’80 – te trezeşti dezamăgit de o sumedenie de detalii, de nişte dialoguri care nu-şi au rostul, sau de personaje care acţionează aparent ilogic. Primul pas, în opinia mea, pentru a aprecia oricare dintre cele trei filme enumerate mai sus este de a înţelege că science fiction-ul din anii ’50 se concentra pe umanitate, ca ansamblu, şi mai puţin pe personaje, ca indivizi. Dar să ne întoarcem la The Fly.
Intr-o primă rundă de ştiri după multă-multă-multă vreme, am fost ieri la Salonul European de Bandă Desenată de la TNB. La atelier, cu ajutorul şi îndrumarea stimabililor Octav Ungureanu şi Valentin Cristescu, l-am desenat (printre altele) pe Spike:
Poate o să-l retuşez în Photoshop mai încolo. Deocamdată mi-am dat seama că-i al naibii de greu să desenezi Tom & Jerry (l-am făcut pe Jerry de 2 ori :D) dar că odată ce te prinzi devine foarte mişto.
În altă ordine de idei: Am adăugat butoane sub fiecare post cu share on Facebook, Twitter, etc. alături de e-mail şi print. Aşa că mă aştept să postez mai mult.
Stânga, dreapta, aprinde felinarul, d-abia dacă mai are gaz, închide felinarul, e ciudat de luminos coridorul ăsta şi sigur aud doar paşii mei acolo? Încă puţin, încă puţin, uite o uşă, dumnezeule ce zgomot face, zici că moare cineva de fiecare dată când… oh. Mmmm, cotlete! Nu cred că găsesc nimic aici, hai înapoi. Oh. Ok, fugim, fugim, nu contează pe unde, doar FUGIM!
Cam aşa mi-am petrecut sfârşitul acesta de săptămână. Jocul se numeşte Amnesia: The Dark Descent. Toate review-urile şi preview-urile pe care le-am citit îl laudă, şi pe bună dreptate. La început credeam că toată ideea cu “unde sunt, ce caut aici, hai să citim notiţele pe care mi le-am lăsat eu însumi” nu prea mai poate fi folosită decât într-o parodie. La fel şi castelul bântuit, monştrii şchiopătând şi pereţii acoperiţi de materie organică. Dar băieţii de la Frictional Games ştiu ce fac şi nu se tem de clişee. Atmosfera lovecraftiană este un mare plus, alături de plasarea acţiunii în secolul XIX, şi sunetele (Dumnezeule, sunetele!) care îţi rămân în minte şi după ce ai închis calculatorul, ai aprins lumina şi ai început să te uiţi la desene animate ca să te calmezi.
Lansat pe 8 Septembrie la doar 20$, are deja un walkthrough pe YouTube, câteva review-uri consistente şi mulţi fani care-l asociază cu Thief: The Dark Project sau chiar cu Alone in the Dark sau Bioshock. Uite un teaser pe care să-l priviţi cu lumina stinsă:
Ce îl face remarcabil este faptul că nu ai nici o armă. Şi de multe ori mi-am dorit să pot lua o lopată (găseşti destule lopeţi) şi să-i dau monstrului în cap. Dar m-am resemnat, am fugit şi am reuşit să mă ascund, tot timpul gândindu-mă ce aş face în situaţia protagonistului. Nu am ajuns la o concluzie clară, dar jocul mă face să mă simt ca un fricos, ceea ce este exact ceea ce îmi doream de la un survival horror. (A se citi: Nu pot să joc mai mult de o oră, prea multă tensiune şi, n-aveţi idee cât de mult urăsc să fiu prins într-o închisoare labirintică). Povestea o descoperi din fragmente de jurnal, amintindu-mi de Undying, şi din fărâme de amintiri pe care le auzi pe măsură ce avansezi. Mai mult, pentru că zgomotele de pe coridoare nu-s suficiente, trebuie să înduri respiraţia greoaie şi icnetele înspăimântate ale bietului protagonist. În maniera Lovecraft, te regăseşti la graniţa dintre raţiune şi nebunie, tot trecând dintr-o parte într-alta, şi sperând să mai supravieţuieşti un minut.
Acum vreau să joc Penumbra. Sau Call of Cthulhu: Dark Corners of the Earth… Oh, boy.
Nu am mai ascultat demult o melodie care să spună o poveste, într-un stil baladesc, care să-mi spună mai mult decât “I love you, I need you, call me!”. Sigur, avem barzii – sau pseudo-barzii – din rock-ul medieval, dar aveam impresia că lumea poate mai mult. Şi iată dovada: steampunkerii numiţi The Clockwork Quartet îmi dau povestea unui ceasornicar:
The Watchmaker’s Apprentice – The Clockwork Quartet
În caz că YouTube-ul se hotărăşte să spună nu embed-ului, îl găsiţi aici.Versurile le-am urmărit pe lyrics.wikia, pentru că genul acesta de poveste merită şi citită.
Indivizii mai au un singur cântec, din ce am citit pe site, disponibil online – cu titlul The Doctor’s Wife. Şi dacă ne uităm pe site-ul lor la personaje, vedem că s-ar intenţiona câte un cântec pentru fiecare. Destul de mişto, sper să nu se oprească aici, taman când i-am descoperit. Clockwork for the win!
Vineri 13. Mă uitam la tema schimbată şi mă întrebam cine a intrat în blogul meu şi mi l-a făcut praf, şi de ce ar face cineva chestia asta cu un blog pe care n-am mai scris demult, apoi m-am întrebat dacă eu am schimbat tema şi nu-mi aduc aminte. Apoi mi-am dat seama: THEY did it! M-am simţit ca Diskworld Noir când cineva întreabă “They? Who are they?” şi altcineva răspunde “Nobody knows who THEY are! Only THEY know who THEY are… maybe.” (pentru cei interesaţi, secvenţa de aici)
M-am uitat printre temele disponibile pe WordPress şi am remarcat că au şters tocmai tema pe care o foloseam eu. O înlocuiseră automat cu una numită “Coraline”. Am zis că nu se poate, aşa că am introdus tema asta. Din păcate trebuie să-i schimb headerul, aşa că până mă hotărăsc va rămâne drumul acesta liniştitor, default, al WordPress-ului.
Frumos. Cu “…look out there, Bobby Darrin, better not sing the same song I do!” 😀
Sesiunea a născut asta: Guardian of the Golden Sands. Photoshop strikes again!
Din cauza insectei de mai sus am întârziat la întâlnirea prestabilită pentru a ocupa locuri la examen, şi mi-am petrecut jumătate din ziua de ieri uitându-mă pe diverse tutoriale şi speed painting-uri pe Youtube. Dintre lucrurile pe care m-am hotărât să le împărtăşesc, uite ceva despre fotografie şi compoziţie, şi tare aş vrea să mai găsesc chestii asemănătoare.
Also, m-am pomenit stând cu orele privind speed painting-ul maestrului de mai jos. De la el am învăţat să fac background-ul. Take a look:
| Doua cronici spre ve… on Testamentul de ciocolata… | |
| Doua cronici spre ve… on Testamentul de ciocolata… | |
 | http://tw24.pl on FESTIVALUL FILMULUI JAPONEZ… |
 | Dorin on Art Update |
 | Robert on Art Update |
Filthy Keyboard 