Can zombies pick locks?

Stânga, dreapta, aprinde felinarul, d-abia dacă mai are gaz, închide felinarul, e ciudat de luminos coridorul ăsta şi sigur aud doar paşii mei acolo? Încă puţin, încă puţin, uite o uşă, dumnezeule ce zgomot face, zici că moare cineva de fiecare dată când… oh. Mmmm, cotlete! Nu cred că găsesc nimic aici, hai înapoi. Oh. Ok, fugim, fugim, nu contează pe unde, doar FUGIM!

Cam aşa mi-am petrecut sfârşitul acesta de săptămână. Jocul se numeşte Amnesia: The Dark Descent. Toate review-urile şi preview-urile pe care le-am citit îl laudă, şi pe bună dreptate. La început credeam că toată ideea cu “unde sunt, ce caut aici, hai să citim notiţele pe care mi le-am lăsat eu însumi” nu prea mai poate fi folosită decât într-o parodie. La fel şi castelul bântuit, monştrii şchiopătând şi pereţii acoperiţi de materie organică. Dar băieţii de la Frictional Games ştiu ce fac şi nu se tem de clişee. Atmosfera lovecraftiană este un mare plus, alături de plasarea acţiunii în secolul XIX, şi sunetele (Dumnezeule, sunetele!) care îţi rămân în minte şi după ce ai închis calculatorul, ai aprins lumina şi ai început să te uiţi la desene animate ca să te calmezi.

Lansat pe 8 Septembrie la doar 20$, are deja un walkthrough pe YouTube, câteva review-uri consistente şi mulţi fani care-l asociază cu Thief: The Dark Project sau chiar cu Alone in the Dark sau Bioshock.  Uite un teaser pe care să-l priviţi cu lumina stinsă:

Ce îl face remarcabil este faptul că nu ai nici o armă. Şi de multe ori mi-am dorit să pot lua o lopată (găseşti destule lopeţi) şi să-i dau monstrului în cap. Dar m-am resemnat, am fugit şi am reuşit să mă ascund, tot timpul gândindu-mă ce aş face în situaţia protagonistului. Nu am ajuns la o concluzie clară, dar jocul mă face să mă simt ca un fricos, ceea ce este exact ceea ce îmi doream de la un survival horror. (A se citi: Nu pot să joc mai mult de o oră, prea multă tensiune şi, n-aveţi idee cât de mult urăsc să fiu prins într-o închisoare labirintică). Povestea o descoperi din fragmente de jurnal, amintindu-mi de Undying, şi din fărâme de amintiri pe care le auzi pe măsură ce avansezi. Mai mult, pentru că zgomotele de pe coridoare nu-s suficiente, trebuie să înduri respiraţia greoaie şi icnetele înspăimântate ale bietului protagonist. În maniera Lovecraft, te regăseşti la graniţa dintre raţiune şi nebunie, tot trecând dintr-o parte într-alta, şi sperând să mai supravieţuieşti un minut.

Acum vreau să joc Penumbra. Sau Call of Cthulhu: Dark Corners of the Earth… Oh, boy.

Advertisements
This entry was posted in Ramblings. Bookmark the permalink.

One Response to Can zombies pick locks?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s