The Fly (1958)

[Un articolaş mai vechi care n-a ajuns postat nicăieri, aşa că îl pun aici, pentru toţi care apreciază filmele SF de la mijlocul secolului trecut.]

The Fly (1958)

Transformarea lui Jeff Goldblum în muscă va rămâne pentru mine una dintre cele mai reuşite manifestări horror – însă varianta lui David Croneberg se îndepărtează de miezul science-fiction al poveştii originale, filmate în 1958, cu Al Hedison în rolul cercetătorului în cauză. Am încercat de trei ori să văd The Fly (1958), şi s-a dovedit genul de film pe care nu-l pot urmări dacă sunt întrerupt – însă odată dus până la capăt, l-am alăturat unor filme remarcabile ale perioadei precum Invasion of the Body Snatchers (1956) sau The Day the Earth Stood Still (1951). Experienţa unui SF în anii ’50 este fundamental diferită de anii ’80 – te trezeşti dezamăgit de o sumedenie de detalii, de nişte dialoguri care nu-şi au rostul, sau de personaje care acţionează aparent ilogic. Primul pas, în opinia mea, pentru a aprecia oricare dintre cele trei filme enumerate mai sus este de a înţelege că science fiction-ul din anii ’50 se concentra pe umanitate, ca ansamblu, şi mai puţin pe personaje, ca indivizi. Dar să ne întoarcem la The Fly.

Povestea este deja cunoscută pentru toţi care au prins la televizor varianta lui Croneberg– un om de ştiinţă rezolvă misterul teleportării, putând descompune şi recompune materia la nivel de atomi. Entuziasmat, cercetătorul nostru nu ezită a experimenta pe sine însuşi, moment în care se strecoară în poveste şi musca titulară. Şi de aici începe calvarul – atomii umani şi cei ai insectei combinându-se, dând naştere la un monstru care abia mai poate să gândească.

Filmul spune povestea de mai sus din prisma nevestei cercetătorului, nevoită să pună capăt experimentului într-un fel grotesc. Astfel, la început, îl găsim pe Andre Delambre, cercetătorul în cauză, cu capul şi mâna dreaptă zdrobite sub o presă; soţia sa a fost văzută la locul crimei şi devine unicul suspect – o femeie în stare de şoc, aparent nebună, obsedată de a găsi o muscă. Din perspectiva ei, sub acea mască  retrăim evenimentele care au dus la moartea lui Andre Delambre. Abordarea mi s-a părut cât se poate de originală. Regăsim toate elementele unui scenariu bun: o trimitere la filmele noir prin crima de la început; evidenţierea relaţiei dintre cei doi soţi, urmată de cufundarea lui Andre în cercetările sale; tensiunea crescândă însoţită de un deznodământ surprinzător.

Varianta lui Croneberg din 1986 vine ca o metaforă pentru bolile incurabile, şi a fost interpretat de mulţi ca fiind o referire la SIDA. În 1958, SF-ul îşi îndrepta privirile în altă direcţie – mai precis clasicul joc de-a Dumnezeu, care îl costă viaţa pe Andre Delambre. Mai mult, dialogurile uşor ridicole şi unele acţiuni ilogice ale personajelor, m-au dus cu gândul la faptul că filmul nu caută să facă personaje credibile. The Fly scoate în evidenţă un univers idilic, în care majoritatea oamenilor sunt preocupaţi de soarta întregii umanităţi. Atât soţia – jucată minunat de Patricia Owens – cât şi fratele cercetătorului – jucat de Vincent Price – vor ca invenţia să fie distrusă şi toate urmele să fie şterse, pentru binele omenirii. Nu se pune problema dacă omenirea ar fi vreodată pregătită pentru o asemenea tehnologie – filmul sugerează că oamenii nu trebuie să se joace cu astfel de descoperiri.

Personajele sunt prea temătoare pentru a avea pretenţia plauzabilităţii – ca atare sunt nişte simple păpuşi pentru a evidenţia o idee. Personaje credibile găsim în varianta lui David Croneberg, unde pelicula se concentrează pe trauma individului pus faţă în faţă cu inevitabila metamorfoză. Fiecare film evocă spiritul propriei epoci:  în 1958 vorbim despre soarta umanităţii, la un nivel rece şi universal; în 1986 vorbim despre soarta unei vieţi, la un nivel emoţional. În sensul acesta, mi s-a părut interesantă mărturia actorului din rolul principal. Pus faţă în faţă cu masca de insectă, actorul Al David Hedison a fost dezamăgit, deoarece ar fi preferat un machiaj progresiv, precum „o jumătate de faţă” de insectă, pentru a sublinia mai mult drama umană – precum realizarea lui David Croneberg, treizeci de ani mai târziu.

Am apreciat The Fly (1958) pentru îmbinarea elementului SF cu drama familiei, într-un fel ce păstrează raţiunea rece şi obiectivă a unei descoperiri ştiinţifice. Mi-a plăcut felul cum soţia cercetătorului îi încuraja experimentele, faptul că puteau discuta despre soarta întregii umanităţi la fel de uşor cum vorbeau despre biletele la operă, şi momentele tensionante în care personajele pândeau bâzâitul unei muşte.

Ulterior am citit despre evenimentele din spatele peliculei.  Aşa am aflat că Vincent Price a primit o scrisoare admirativă de la Jeff Goldblum odată cu apariţia remake-ului; am descoperit că scena din final, din grădină, a fost foarte greu de filmat pentru că actorii nu se opreau din râs; şi că Patricia Owens şi-a învins atunci teama de insecte. Puteţi citi mai multe păreri ale actorilor într-o retrospectivă amplă aici. Sunt amuzante, la fel cum sunt o sumedenie de alte anecdote dinainte de CGI, într-o perioadă în care trebuia să depui un mare efort ca să mişti mandibulele unei muşte, ca să transmiţi publicului idei despre destin, hubris şi puterea ştiinţei.

 

 

 

Advertisements
This entry was posted in Movies. Bookmark the permalink.

One Response to The Fly (1958)

  1. Am început recent să mă uit la Star Trek TOS în care am regăsit aceeași ideie: “oamenii nu trebuie să se joace cu astfel de descoperiri”.

    Mă amuză episoadele în care un om de știință nebun abuză de o invenție sau descoperire cu un potențial enorm pentru umanitate, iar personajele principale se decid să o distrugă.

    Probabil că în acele vremuri aveau în minte proaspăta amintire a bombei atomice.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s