Am fost până la urmă la Observator sâmbată seara, începând cu 8:30 şi am stat cam o jumătate de oră. Băieţii şi-au făcut destul de bine publicitate (chiar dacă pe site nu se anunţă nimic), acoperişul clădirii vechi din centrul Bucureştiului fiind plin de tineret. Au fost şi câţiva copii, dar majoritatea cupluri, pentru că astronomia a fost dintotdeauna o ştiinţă foarte romantică – şi ca atare aveam dialoguri foarte moderne de tipul “uite, dragă, luna, acolo-i venus, şi caru’ mare”, iar ea plictisită “lasă iubitule, că le găsesc pe net.” Băieţii de la observator sunt într-adevăr pasionaţi de ceea ce fac; mi-a plăcut că au profitat de treaba cu ora pământului şi ne-am putut uita la cer. Păcat că nimeni nu bagă bani în treaba asta – cupola aceea mare, din ce am înţeles, care în concepţia mea inocentă ascundea un telescop, se pare că nu funcţiona, aşa că am avut la dispoziţie două telescoape, aşezate pe acoperiş, prin care am putut vedea foarte frumos luna şi planeta Saturn. Nu ştiu dacă intenţionau să vedem şi altceva, ulterior, pentru că era prea multă lume pe acoperiş şi nu cred că aveau cum să repoziţioneze aparatele. Deşi, din ce am înţeles de la ceilalţi fani astronomi pe care-i cunosc există un progrămel care ar face asta.
În schimb am întrebat experţii şi într-adevăr am putut identifica planeta Marte de unul singur! I rock! Dejah Thoris, here I come! 😀
Filthy Keyboard 