Jumătate de carte

Ştiu că este o ştire mult prea veche pentru interes general, dar de ce a scos Cotidianul doar jumătate din Omul Ilustrat de Ray Bradbury?

Ok, am dat doar 5 lei pe ea, că era de Moş Nicolae. The Illustrated Man aşa cum vedeţi aici are 18 (optsprezece) povestiri. Noi am tradus doar 8 (opt). Ok, mă anunţă la un moment dat că sunt doar opt povestiri, dar de ce nu şi restul? Plănuiesc să scoată o continuare sau au hotărât că “You have to be this tall to read a whole Bradbury”?

Şi o altă chestie: prin 1999 o anume editură Image a scos aceeaşi carte tot cu opt povestiri. Aceleaşi opt povestiri. Ei nu ne anunţau că nu-i culegerea întreagă, deci din punctul ăsta de vedere am evoluat. Good job! Dar „Errare humanum est perseverare diabolicum” vine vorba. De ce publicăm doar jumătate de carte? Şi de ce facem asta de două ori? Poate-i de la copyright: poţi cumpăra doar jumătate din dreptul de autor asupra unei culegeri? Un sfert?

Povestirile care lipsesc au titluri ca “The Last Night of the World”, “The Exiles” sau “No Particular Night or Morning” – titluri foarte mişto de altfel. Şi toată poanta cu ideea centrală cu omul “desenat din cap până în picioare” se cam duce de râpă, pentru că, presupun, se lămureşte pe undeva pe la sfârşitul colecţiei.

M-am învăţat minte şi nu mai cumpăr vreo traducere decât după ce mă asigur că este cartea completă.

Şi o să citesc Illustrated Man în engleză – a cărei recenzie o găsiţi aici, apropo. Cartea în engleză sunt convins că este de cinci stele, aşa cum zice lumea. Povestirile, alea pe care am apucat să le citesc din varianta tradusă, sunt geniale, dar mai vreau