Wonder Boys: “She went crazy, Frances Farmer…”

Întreg postul acesta este o scuză ca să mă laud cu recenzia mea apărută pe bookblog.ro la romanul Wonder Boys al lui Michael Chabon. Ii multumesc lui Cristi pentru ocazie si editare, si  incerc sa mai scriu si altele.  Sunt destul de mândru de ea, deşi stilistic putea fi mai bună. Am încercat să surprind cele mai importante motive ale cărţii, dar am eşuat lamentabil din a surprinde umorul.

Pe blog mai am un post despre filmul Wonder Boys, dar nu sunt foarte mândru de el, asa ca nu pun linkul La vremea respectivă mă surprinsese plăcut cu câtă naturaleţe este ignorat în film conceptul de moralitate – şi mergând pe ideea asta, tot postul respectiv a alunecat într-o aberaţie pseudo-sentimentală presărată cu ocazionalul pahar de whiskey. Mi-a plăcut filmul şi îl recomand pentru cine vrea să-l vadă pe Tobey Maguire altfel decât ca iconicul Peter Parker spre care şi-a direcţionat mai târziu talentul, pentru Katie Holmes care nu-i foarte diferită de Joey Potter din Dawson’s Creek, sau un Robert Downey Jr., o Frances McDormand şi un Michael Douglas care joacă natural – sau pentru cine gustă o comedie neagră în care zac ascunse o serie de motive la care ajungi să cugeţi, retrospectiv. Cartea, desigur, este o mâncare de peşte cu o oarecare altă aromă. Nu foarte diferită ca ton (deşi întunericul din comedia neagră iese mai mult în evidenţă), diferă ca naraţiune, dar oferă tone de surprize plăcute. Este una din cărţile care te face să râzi şi, are destul de multe teme ca, privind înapoi, să îţi pui mintea la contribuţie.

În tentativa (probabil eşuată din start) de a transforma o laudă în ceva util, o să amintesc aici despre Frances Farmer. Cei care au văzut sau au citit Wonder Boys, o să ţină minte referirea la Son of Fury (1942) unde joacă împreună cu Tyrone Power şi Gene Tierney. A fost foarte apreciată pentru rolul respectiv, o fărâmă din care o să embedez aici (and God, I want to see this movie!):

Ulterior, Frances Farmer a fost diagnosticată cu schizofrenie paranoică şi a suferit mai multe internări, dintre care cea mai îndelungată a fost la Western State Hospital, în Washington. Se zvonea la un moment dat că pe lângă electroşocuri, tratamentul a inclus şi o lobotomie, dar nu s-au găsit dovezi în sensul ăsta. Un alt element care s-ar putea să intereseze este că Jessica Lange a jucat-o în 1982 în filmul Frances.

Şi că tot am început cu un link, hai să termin cu unul: aici puteţi găsi poze cu Farmer.  Printre altele.

Oh, şi am descoperit un blog foarte drăguţ, pentru cei pasionaţi de al doilea război mondial – Yank: The Army Weekly – colecţie de articole şi coperţi dintr-o revistă ce a circulat prin anii ’40-’50 şi în paginile căreia au apărut o sumedenie de actriţe (Judy Garland, Rita Hayworth, Marilyn Monroe, etc.)