O cafea târzie şi înapoi pe blog

A trecut peste o săptămână de când n-am mai scris aici, deşi mi s-a părut mai mult. Ca să blogherez cum trebuie, vă spun că s-au întâmplat o serie de chestii, dintre care:

-am fost la Braşov: călătorie în picioare cu trenul, lângă o toaletă defectă (mulţumesc cerului că n-a folosit-o nimeni cât eram acolo) şi un tip cu ochelari strâmbi şi jumătate de gagică tatuată abstract pe braţ (da, jumătate); stat într-o pensiune foarte mişto (mulţam Cristi), ieşit doar dimineaţa şi seara pentru că se făcea cald, în rest stat, zăcut şi citit Gene Wolfe; am descoperit Tullamore Dew, am aflat la cât din instinctul de supravieţuire pot renunţa şi am aflat că, dacă ştii unde să cauţi poţi mânca un mic dejun decent într-un local fancy – îi zice Pub Rossignol şi e pe Mureşenilor, într-un colţ (clătite & cappucino forever!).

-am terminat Gene Wolfe – Book of the New Sun. După secole. A fost tot ce mă aşteptam să fie şi puţin mai mult, cum, de altfel, ar trebui să fie orice post-istorie respectabilă. Plănuiesc să scriu un articol lung despre el, odată. La fel cum plănuiesc să-l recitesc.

-se pare că după ce l-am udat cu ouzo săptămâna trecută (apropo ouzo+suc de portocale=happiness) forumul merge bine. Începem să avem activitate şi useri noi, cărora le urez şi aici un bun venit călduros. Şi unii căutau, se pare, în mod expres un forum axat pe literatură, aşa că forumurile se pare că îşi revin. În curând plănuiesc nişte posturi axate pe scriitură, în funcţie de cei interesaţi, şi nişte discuţii legate de autori, poate deschid un thread Gene Wolfe (trăiesc periculos, ştiu). So stay tuned…

-azi am terminat Guild Wars Factions şi printr-o baftă nemărginită am ajuns în Team Arenas. Când eşti cu un Dervish, un Ranger şi un Warrior în party, ai genul de damage rate care te face să nu-ţi mai pese de lipsa Monkului. Iar Asasinul meu cădea şi cădea, dar nu mă interesa (hey, that rhymes) şi party-ul Random Arenas câştiga (I’m a poet and I don’t know it). Ok, încep să sun ca Jen când vorbeşte de WoW, şi îmi place, dar trebuie să mă opresc.

-acum stau la o cafea, pentru că e nouă seara şi trebuie să mă trezesc, şi descopăr chestii noi pe internet.

Forum: Further Developments & Ouzo

Cu o chitară şi Miles Davis pe fundal, beau Yeni Rakî (se scrie cu I, dar cică aşa se pronunţă – seamănă cu ouzo, din care o sa beau mai încolo) şi mă gândesc la forum.

În caz că vă e lene să daţi scroll şi să vedeţi despre ce e vorba, vă mai zic că am făcut cu Alin şi Dorin un forum, care se dezvoltă binişor – îi zice Book Pub, despre cărţi şi băutură, şi am descoperit că poţi face o sumedenie de chestii pe el (inclusiv să dai embed la videoclipurile de pe youtube – which basically made my day).

Dacă dai “book pub” pe google.ro acolo e, primul. Which is cool.

Am aflat că nu-i aşa simplu să găseşti un skin mişto (şi acum avem o combinaţie de trei skinuri, pentru că luate integral, skinurile de pe forumotion sunt toate crappy), avem momentan impresia că perioada forumurilor este pe moarte (dar suntem optimişti, poate-i doar o gripă mai severă; ne uităm la forumurile în engleză şi visăm, că în alte părţi o duc bine forumurile), că lumea scrie dacă găseşte subiecte interesante, dacă este un forum populat (suntem la început, have mercy), şi dacă arată cât de cât mişto (which it does). Mă nedumireşte cum lumea zice “sună tentant, dar aştept să apară mai multă lume ca să mă loghez” – dacă ar zice toată lumea aşa, nu s-ar mai loga nimeni, ca toată lumea e în expectativă, nu? La fel şi cu posturile. “Aştept să mai posteze lumea”. Weeee… dacă toată lumea aşteaptă să mai posteze lumea, ce lume postează? Maybe the internet goblins.

Ziceam că a murit epoca forumurilor, şi aşa pare, cel puţin la noi – odată cu blogurile, fiecare are un blog, pentru că e la modă. Dar cât de des ai ce să spui pe un blog? De multe ori se întâmplă ca părerea ta să nu aibă mai mult de o frază – umpli un blog cu posturi de câte o frază? Pentru mine, pe blog au loc articolele mai măricele (am nevoie de spaţiu ca să mă dezvolt) iar pentru părerile şi comentariile pe care nu ai vreme să le transformi în articole foloseşti forumul. De-aia poate epoca forumurilor nu e pe moarte – a primit doar o lovitură după ceafă de la bloguri şi acum e în recuperare.

In altă ordine de idei, this ouzo is really good. Şi am dat de două reţete, cu care vă las acum:

Greek Tiger
1 part ouzo
4 parts orange juice

Put 4 ice cubes in a shaker, shake and strain into an old-fashioned glass. Add a squeeze of lime, garnish with a twist of lime peel.

Greek Doktor
1 oz. ouzo
1 oz. vodka
1/2 oz. lemon juice
1 oz. orange juice

Shake with 4 ice cubes, strain into an old-fashioned glass, and garnish with a slice of orange.

Noroace!

On the trail of Haruki Murakami

Întâi un book-trailer pentru Norwegian Wood, pe care l-am găsit deunăzi.

Mişto, nu? De ce se pot face trailere mişto pentru cărţi, şi totuşi, pe siteurile editurilor noastre nu regăsesc niciunul?

Self promotion: Forum madness, roleplay & beer

Ok, mai puţin cu berea, că-i dimineaţă şi abia beau cafeaua, dar mă aştept să toastez în seara asta. De ce? Dintr-o serie de motive: via Dorin am aflat de forumotion.net; via Alin am aflat cum sa las administrarea pe seama persoanelor pricepute; şi via Photoshop mi-am adus aminte cum e să trasezi conturul şi să faci un header (şi încă lucrez la asta).

Pe scurt:

Forum!

Iniţiatori: Alin, Dorin şi eu.

Nu v-am zis până acum, pentru că voiam să fie o surpriză. Aşa că… surpriză! Daţi click sus sau aveţi un link şi în dreapta.

I-am zis Book Pub. Pentru că ne place să bem bere şi să citim. Pentru că o să vorbim despre citit, scris, şi alte chestii culturale adiacente (ştim că vă plac). Pentru că o să am grijă ca din când în când să mai strecor o reţetă de cocktail pe acolo (nu înainte s-o experimentez, desigur) sau cine mai ştie ce, direcţionat boozewise.

Ce găsiţi în forumul Book Pub:

-discuţii despre cărţi, filme, muzică, fotografie (yeah, that’s new), şi altele;

-proză şi ateliere creative pe parte literară (under my personal surveillance) – merg aici mai toate genurile de proză, de la realism (a la Dostoievski, cine se încumetă?) până la fan-fiction.

-roleplay – acolo unde se adună lumea şi scrie bucăţele de proză în aceeaşi lume, unde intri în pielea personajului, şi unde alţii îţi pot duce povestea pe căi nebănuite şi trebuie să te adaptezi – şi aici intră orice gen.

-recenzii – de ce să nu ne ziceţi părerea voastră despre cărţi, filme, sau altele, poate puţin mai profesionalist decât “ce mişto a fost chestia asta mi-a plăcut la nebunie, da!”, poate mai în detaliu? sau de ce nu împărtăşeşti propriile opinii despre recenzii, şi să aflii părerile altora?

-jocuri – PC, non-PC, ar fi fain să discutăm de Dungeons&Dragons, odată, pentru că se leagă într-un fel de roleplay.

-şi alte diverse chestii, n-am idee acum ce, o sa fie o surpriză şi pentru mine când îmi dau seama.

Şi ca să închei clişeic: ne vedem pe acolo!

Trailere, topuri şi timp

Ca să scăpăm de la început de umplutură luaţi de aici un teaser trailer pentru Terminator: Salvation.

Nu ştiu dacă să plâng sau să râd. Îl dau înainte de The Dark Knight, la cinema, şi l-au pus pe Christian Bale în rolul lui John Connor. Jonah Nolan i-a scris scenariul, acelaşi care a scris scenariul pentru Dark Knight. Apare în 2009. Mai multe detalii am aflat pe CBR – Comic Book Resource (sper să meargă linkul) şi toată lumea era foarte entuziasmată în articolul ăla. Eu nu ştiu ce să zic. Nu am văzut încă Dark Knight, aşa că nu ştiu ce poate scenaristul, dar poate-poate o să-mi placă. Cică vor un alt început, în stilul Batman Begins, care să deschidă porţile unei serii noi – which is crappy. T2 mi s-a părut că a închis bine seria, T3 a fost cam în plus, şi acum vor să ne arate viitorul în care John Connor luptă cu roboţii – viitorul care în toate celelalte filme era abia întrezărit, nu ştiai dacă are să se întâmple până la urmă. Chestie care mi s-a părut, de altfel, mişto şi pe care sequelul o s-o facă praf. Dar nu panicăm.

Next:

Top 10 greatest sci-fi films never made – un top al Times Online care include două ecranizări pe care chiar mi-ar plăcea să le văd vreodată făcute: John Carter of Mars, inspirat din romanele lui Edgar Rice Burroughs (n-am citit decât A Princess of Mars şi cred că o să o recitesc în curând) şi Childhood’s End, după romanul lui Arthur C. Clarke (altă carte care merită, tradusă la noi de Teora, cred). Astea două cărţi se pretează unor ecranizări, de-aia mi-ar plăcea să văd filme făcute după ele – pentru că sunt cărţi care nu se potrivesc ca film, pentru că unele opere, ca să fie la adevărata lor valoare, depind strict de mediul în care sunt. Asta ca să fac legătura cu următoarea idee.

Zilele trecute pe Enjoy the Silence Alin zicea de marele val de filme făcute după benzile desenate.

Necrolog: BBC în limba română

Astăzi i-au închis, la peste 60 de ani de la prima transmisie. De pe siteul lor aflu că în 1939, la două săptămâni după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Radio Londra a făcut prima comunicare în limba română. N-a durat mult (ei zic că doar cincisprezece minute) dar cred că a însemnat multe. Mai târziu, redacţia română a BBC avea să anunţe execuţia lui Ceauşescu – am ascultat chiar acum zece minute vocea unui reporter, suficient de bruiată de vreme cât să-i dea senzaţia de “vintage” revoluţionar, şi care spunea ceva de genul “se pare că Nicolae Ceauşescu a fost executat”, acel “se pare” fiind suficient ca să-ţi dai seama că transmisia e în direct, că în momentul respectiv tocmai s-a terminat revoluţia. Din vremea aia nu-mi amintesc decât agitaţie, faptul că nu mă lăsau să ies pe balcon, un televizor alb-negru (pe care prindeam bulgarii) şi a care s-a dat ulterior un reportaj despre. Iar despre perioada războiului rece, în care BBC continua să transmită în limba română, nu pot spune decât că mi-ar plăcea s-o ascult.