Retrageri strategice

Atonement

Un titlu nasol de post, dar îmi place să caut, în fiecare film, câte o secvenţă care-l defineşte, şi cred că, într-un fel, pentru Atonement este următoarea:

Fiona: It says in the paper the army are making strategic withdrawals.
Briony: I saw that. It’s a euphemism for retreat.

Povestea este un mare eufemism, de la un capăt la altul – prima parte servind ca o mască pentru evenimentele celei de-a doua; şi ca orice mască, trebuie să atragă atenţia, să ia ochii, pentru a-şi îndeplinească menirea. Aşa că filmul are multe: cinematografie superbă, personaje frumoase, scenele pline de culori din conacul englezesc de vis contrastând cu ceaţa dură a realităţii războiului, şi peste toate vine o poveste despre cineva care vrea să spună adevărul, sfârşind prin a-l ascunde mai adânc. Nu regret că l-am văzut abia acum, poate dacă l-aş fi văzut mai demult m-ar fi afectat altfel.

Dacă vreţi să aflaţi plotul căutaţi în altă parte. Există şi cartea pe care vreau s-o citesc, şi alţii au vorbit mai bine, atât despre carte, cât şi despre film. Alin, pe blogul lui şi pe bookblog are o recenzie mişto. M-am uitat pe comentariile anterioare de acolo, şi postul ăsta ar fi ca un răspuns.

Mi s-a părut interesant că nu-i pe nicăieri mântuirea (atonement) din titlu. E doar încercarea. Întreaga poveste este construită ca o “strategic withdrawal”, şi asta este întreaga dilemă a persoanei care bate cuvintele la maşină. Sunt o sumedenie de mici amănunte care fac motivul ăsta să fie tema centrală a poveştii (e.g. chiar înainte de a suna la uşă, Robbie e pe cale să se răzgândească), şi o serie de minciuni care să “înfrumuseţeze” retragerea. Pot merge puţin mai departe, ca să zic că minciunile, aici, sunt ca nişte porţi, dar hai să discut întâi finalul.

(SPOILER WARNING) Ar trebui să vedeţi filmul înainte să citiţi mai departe, dar mă strădui să nu fac multe spoilere.

Unul dintre comentariile la postul lui Alin spune că toată poanta din final e cam imbecilă. Eu zic că nu. Ok, nu este o opţiune moral viabilă, poate estetic vine prea brusc, dar mi s-a părut potrivită din două motive principale:

1)Este în ton cu personajul în cauză – Briony spune minciuni, de cele mai multe ori într-un scop nobil. Încearcă să-şi repare greşelile şi în final nu face decât să le acopere cu mai multe minciuni. Nu ar fi putut scrie altceva, decât un final fericit, pentru o poveste care nu se termină fericit.

2)Este în ton cu tema generală a filmului – sfârşitul vine brusc, poate aşa cum ar trebui, pentru că e o spărtură în masca de care vorbeam mai devreme. Până atunci ţi se construieşte un vis, iar la sfârşit se crapă un pic, ca să dezvăluie ce e dincolo. Imi vine în minte metafora vazei, pe care o sparg cei doi la început (cu o replică de genul “It’s probably the most precious thing we have”). Cineva încearcă să repare visul crăpat, dar chiar dacă lipeşti la loc o chestie n-o să arate niciodată ca la început.

Nu numai din aceste două motive cred că finalul este foarte potrivit. Hai să ne uităm puţin la un alt motiv: ficţiunea.

Briony Tallis este scriitoare. De la începutul filmului este definită prin asta. Şi împletindu-se cu ficţiunea sunt încă două trăsături: minciunile şi iluzia de nobleţe (nu-i zic ipocrizie, dar cam asta este). Briony pune semnul egal între cele trei caracteristici şi filmul, astfel, se împarte în două universuri, real şi fictiv. Ficţiunea face o poartă între cele două universuri, iar cuplul (Robbie şi Cecilia) trec dintr-unul în celălalt. Avem foreshadowing din plin – de la maşina de scris (superb folosită în fundal) la detaliile de imagine (de ce rochia Ceciliei era aşa de verde, de ce imaginile de la început par aşa de ascuţite şi roşul uniformei lui Briony era aşa de roşu, dacă n-ar fi fost un vis?). Deci ai două universuri, şi dacă stai să cugeţi un pic, nimic nu poate exista în două locuri în acelaşi timp, aşa că sfârşitul vine natural, brusc, exact cum trebuie, ca şi când schimbi un bandaj plin de sânge cu unul mai curat.

Mie mi-a plăcut sfârşitul. Mi-a sugerat că poveştile pot schimba într-un fel realitatea, şi chiar mă dau în vânt după chestii din astea.

PS: As fi pus si o poza cu Keira Knightley, daca gaseam screenshotul in care isi face unghiile Şi nicăieri pe internet nu găsesc o poză mişto cu maşina aia de scris! O vreau ca header! E ok poza pe care am găsit-o, dar vreau una concentrată pe maşină!! :sob:

Later Edit: Luati si linkul catre review-ul lui Roger Ebert. Il gasiti si pe Wikipedia, dar hai sa-l pun si aici.

Even Later Edit: Weeeeeeeeeeee!!! Thanks to Ana, I have the Guinness Picture to the left!! Abia acum vad ca reclama are o testoasa pe ea. Have a Guinness when you’re tired. Sunt curios daca pot gasi niste legaturi metaforice cu restul filmului…