Guinness FTW!

Am fost ieri la Noaptea Devoratorilor de Publicitate si am incercat sa gasesc cateva din spoturile pe care le-au dat acolo (ca poate scriu despre).

N-am gasit, inca, dar am dat peste asta, si trebuia sa o postez:

I miss my Guinness.

“I don’t get that close to the glass until I’m on the floor.”

Lost in Translation

Am văzut şi eu, după îndelungate amânări, Lost in Translation. L-am văzut exact cum nu trebuie să vezi un film, adică pe bucăţele. Vecinii de sus au şantier, burghiul şuieră puternic, trece de căşti şi intră peste vocile entuziasmate ale japonezilor, ca o melodie sadică de fundal. Şi totuşi am stat cu ochii holbaţi la un Bill Murray care joacă sublim şi o Scarlett Johansson care se potriveşte superb privind ceaţa firavă de peste Tokyo. Am întrerupt filmul la jumătate, când mergeau împreună la petreceri. Suficient cât să-mi fac o idee, dar nu suficient cât să asimilez pe deplin. Apoi am ieşit, am băut, am jucat şah şi am vorbit, iar acum ma oftic că am terminat filmul abia dimineaţă.

He was just here a minute ago…

Ieri, cam jumătate de zi, am stat şi m-am uitat la George Carlin pe Youtube, în principiu pentru că a murit acum doua zile, şi ştirea îmi tot apărea de fiecare dată când intram pe Yahoo. Nu i-am fost fan cât era în viaţă (abia dacă am auzit de el), dar ieri am râs o bună bucată de timp la clipurile lui, aşa că acum mă consider un fan, macar incepator. So…Mai bine mai târziu decât niciodată.

N-o să stau să spun aici câte a făcut, chestii pe care le-am găsit şi eu pe wikipedia. Faza cu Seven Words e destul de faimoasă (Seven dirty words you can’t say on television: “Shit, Piss, Fuck, Cunt, Cocksucker, Motherfucker, Tits.”)

Vă las cu clipul ăsta, despre dezastre naturale, care mi-a plăcut foarte mult. Mi se pare ciudat şi mişto că decorul e un cimitir. Şi m-a făcut să vreau să scriu cum vorbeşte el.

George Carlin – Natural Disasters

Astăzi am văzut pe yahoo clipul ăsta despre Carlin (sper să meargă) şi mi-a plăcut ce a spus la sfârşit, de unde şi titlul postului, despre propriul necrolog: “You put up a big sign or say it loudly on the air: Gee, he was just here a minute ago…”

Later edit:

Via Dorin am vazut pe Youtube clipul urmator.

George Carlin – On Death

And now I know what I wish for him: to be able to sit back on a cloud and take a fucking harp lesson…

Long Sun? What happened to the New Sun?

Acum am citit pe Nautilus că editura Alexandria a scos Gene Wolfe – Nightside of the Long Sun (trad. “De partea întunecată a soarelui lung”). Cu toate că admir iniţiativa de a-l avea pe domnul Wolfe tradus pe la noi, cu toate că recunosc considerabilul efort de a-i formula o traducere potrivită, nu pot decât să mă întreb de ce au început cu asta? Book of the New Sun ce are? A fost deja tradusă, cumva, nu ştiu eu, şi s-a vândut, e “out of print” şi nu mai e pe rafturi, că n-o găsesc pe nicăieri? De ce începem cu seria a doua?

Look behind you, a Three-Headed Monkey!

Cu dedicaţie către Cristi (Trim the sails, General!)

Am stat toată dimineaţa să mă uit pe Youtube

Monkey Island 1 – Theme

BookTalks

(Note to self: Nu mai lovi de nebun tastatura când scrii. Un shortcut poate să facă două pagini despre BookTalks să dispară cât ai zice click!)

Povesteam, înainte să închid Word-ul fără să salvez, înainte să îmi dispară tot documentul, cât de mişto a fost ziua de vineri 13. Se pare că o să zic din nou…

Am văzut anunţul de pe Bookblog şi m-am întrebat dacă am altceva mai bun de făcut în acea seară de vineri. Apoi am obţinut (thank you Cristi) o invitaţie şi iată-mă, vineri, pe un scaun de plastic, în Club A, fericit că n-am avut altceva mai bun de făcut. Stăteam cu spatele la o perdea, dincolo de care ceilalţi clienţi ai clubului se uitau la meci. Aşa că evenimentul Booktalks a fost întrerupt, în momentele potrivite, de câte un “yeeeeeeeeee!!!” (când era de bine) sau un “boooooooo!!” (când era de rău), dar Ioan T. Morar a continuat, vesel, fără nici o problemă, discuţia despre cartea lui. Dap, am stat să vorbim despre cărţi, în timp ce alături, Mutu rata glorios din penalti. Şi eram destui. Din când în când, cineva se ridica, mergea după perdea, vedea cât e scorul şi se întorcea, aşezându-se cuminte la loc. Foarte mişto.

Spawn: întoarcerea la origini

Mă plictisesc, mai am puţină bere, dau click-uri peste click-uri şi ajung pe CBR (Comic Book Resource) şi citesc, din nou, ştirile. Şi printre multitudinea de nume necunoscute, comicbook-uri de care n-am auzit vreodată dar care, undeva, au supravieţuit şi s-au dezvoltat serii îndelungate, uite şi o ştire despre Spawn. Cică revine la Todd McFarlane şi la Whilce Portacio. De Spawn am auzit, de McFarlane am auzit, de Portacio n-am auzit, dar aflu acum că a desenat pentru The Punisher şi Uncanny X-Men, şi văd că are un blog care merită studiat.

Aşa că Spawn revine la McFarlane. Recunosc, am vrut să citesc comicurile de abia după ce am văzut desenele animate de la HBO. M-am ofticat că s-a oprit fix când devenea mai interesant (am văzut până când au introdus vânătorii de recompense trimişi de Rai, concept genial, pentru mine, la vremea respectivă). Cercetez, caut, (încă nu sunt convins, dar nu cred că au continuat seria) şi descopăr, stupefiat că benzile desenate continuă. Dacă serialul s-a oprit prea devreme, comicurile, pare-mi-se, merg prea departe. Nu cred că o să am răbdare să citesc toate 185 de numere care (la momentul de faţă) fac parte din seria principală, nici toate spin-off-urile care s-au născut din ele. Prefer de mii de ori un graphic-novel cap coadă, decât o serie care ţine din ’92. Who’s with me?

Lăsând asta la o parte, Spawn nu l-aş citi neapărat pentru storyline. Povestea este ok, dar poate mi-a trecut perioada în care abia aşteptam să citesc despre un înviat din morţi care conduce forţele răului, oricât de frustrat, torturat şi/sau melancolic este prezentat personajul, cu sau fără pelerină roşie, cu sau fără shapeshifting abillities, sau lanţuri care se mişcă de bunăvoie. L-aş citi pentru desen. Mă uit acum pe blogul lui Portacio şi desenele în creion sunt cele mai mişto.

Mi s-a terminat berea. Gata şi postul.

Later edit: Eh, imaginea din dreapta nu-i desenata de Portacio, dar gasiti in ea un spirit mai vechi. E coperta de la numarul 2, ar fi interesant sa vedem daca vreo chestie din spiritul primelor comicuri (ma refer la partea artistica) s-ar regasi in ultimele. Ma cam indoiesc totusi…

2008 Will Eisner Awards Nominees

Aş putea să scriu despre Bookfest – în definitiv, acolo am auzit de Will Eisner, spre ruşinea mea, de la Cristi – dar poate scriu mai încolo. Cristi mi-a arătat o cărţulie (o găsiţi la librăria Nautilus) desenată de Eisner, şi acum dimineaţă am mai dat pe bloguri peste o referire la acest tătic influent al graphic novelurilor. A fost scriitor şi artist, a contribuit la seria The Spirit, şi alte informaţii le aflaţi pe wikipedia sau pe site-ul său oficial.

Tot de pe site-ul oficial am găsit lista de nominalizaţi la 2008 Will Eisner Awards (postată pe 02 iunie, din ce înţeleg, deci ştirea are mai puţin de o săptămână, yay!). Cică rezultatele vor fi comunicate vineri, 25 Iulie, la Comic-con, pentru cine poate să ajungă în San Diego.