Dimineaţă şi chef de bloguri

Dau drumul la muzică (Morphine acum, n-am mai ascultat de mult, alternând cu Dylan, despre care o să bloghez mai încolo), deschid google reader (thank you Dorin!), si văd ce s-a mai scris până acum.

Incep cu o poză cu o pisică, de la Cristi, şi o recenzie foarte mişto despre Moon Palace, de Alin. Despre poză nu am ce să zic. Mi-amintesc de o serie de reclame (printuri) pe care am văzut-o în Archive – acelaşi stil, un slogan de genul “think differently”.

La recenzia lui Alin, mi-a plăcut şi totodată nu mi-a plăcut template-ul – i-am comentat pe blog – cât despre ceea ce zice despre Auster, ia să-l citez: “De fapt, stilul lui Auster este dificil de pus într-o anumită categorie – poate traversa graniţa realismului în aşa fel încât este greu să ne dăm seama, aşa cum o face aici, sau poate crea distopii aşa cum o face în romanul În ţara ultimelor lucruri.” Eu am citit de Auster doar New York Trilogy şi In ţara ultimelor lucruri. Auster face o chestie foarte interesantă cu universul prozelor lui: aduce un realism rece, în principiu prin fraze scurte, puternice, alternate cu fraze medii care te duc tot mai adânc; realismul, în ce am citit, e doar o faţadă, şi, precum tencuiala scorojită de pe un bloc, dezvăluie, din loc în loc, cărămizile, ţesătura realităţii romanului. Aşa, scoate la iveală nişte reguli pentru jocul întregului roman, nu “jucăuş” (cum face Cortazar), ci rece – ca o ruletă rusească, să zicem. Personajele sunt jucători, şi de obicei nu sunt suficient de puternice ca să schimbe regulile. Trucul constă în realismul fals de la început, în personajele “de carton” care sunt inevitabil absorbite prin crăpăturile realităţii, şi tonul tipic Auster, o atmosferă noir care alunecă spre fantastic. (Acum mi s-a făcut dor de o carte din asta, mulţumesc Alin!)

Next: Dau de un post scris de Dorin pe tema adolescenţilor Emo. Postul vorbeşte de la sine, iaca şi linkul. In el găsiţi o altă legătură către o petiţie legată de literatura în şcoli. Ar fi frumos ca elevii să aibă alocată o sumă strict pentru cărţi, dar situatia ar putea sa degenereze. Mi se pare genială ideea, atâta vreme cât nu duce la direcţionarea sumei strict către manuale. Vrem să încurajăm literatura, lectura, beletristică (şi nu numai) dar nu manuale. (Uite ca am gasit ceva de zis pe chestia asta…) Oricum, foarte mişto postul lui Dorin. De la el, am pus-o pe Raluca (Botache) în blogroll. Şi ea scrie mişto, tot pe aceeaşi temă emo-ţională, aici.

Şi cam atât. Nu am foarte multe bloguri pe care mă uit, şi pe alea pe care mă uit, lumea nu prea scrie… Asta este.